Si am pornit la drum cu diversificarea. Lavi mananca si cu mana si cu gura si cu toata fata, cred ca ar vrea si cu picioarele, daca s-ar putea. Ne murdarim de piure de legume din cap pana in picioare si ne place. Ne balacim in castronel si ne punem zeama sau piureul in cap cu multa pasiune. E distractv, chiar daca la sfarsit trebuie sa spal una bucata copil cu peria de sarma si cu smirghelul. Radem, glumim, cateodata mananca atat de repede incat nu am timp sa umplu urmatoarea lingurita.
Si cel mai bine imi mananca spanacul...foarte ciudat :)
Am introdus intai legumele sub forma de supa crema, pe rand:
morcov
dovlecel
radacina patrunjel
ardei
cartof
cartof dulce
spanac
telina
pastarnac
Apoi am trecut la piure, aceleasi legume de mai sus, amestecate in fel si chip.
De 3 saptamani Lavi mananca diversificat, iar azi chiar vreau sa ii dau toata masa fara completare de laptic, pentru ca de cateva zile i-l fac, dar nu il bea.
Urati-mi succes!
Va mai povestesc eu ce si cum am papat.
Thursday, September 12, 2013
Tuesday, September 10, 2013
Caini si copii, copii si alte animale
La obiect:
1.Copilul meu o sa creasca invatand sa respecte si sa iubeasca animalele si invatand sa urasca jegurile de oameni care le omoara, asa cum, la randul meu, si eu am fost crescuta. Cand eram mica ii bateam pe toti ciutanii care loveau animalele. Ma apucau niste nervi de vedeam in fata ochilor rosu si, cum eram baietoasa si puternica din fire, ii cafteam de nu se vedeau. Cu pumni si picioare. Nu o sa imi invat fetita sa faca asta, pentru ca nu e frumos si corect, dar o sa o invat sa reactioneze macar verbal si, daca poate sa faca ceva, orice, sa ajute animalele.
2.Eutanasierea cainilor este o solutie temporara. Asta nu le-a dat prin cap retardatilor de oameni care o sustin? Nu mai bine cautam sa facem ceva pe termen lung? Ce ziceti de sterilizare si construire de adaposturi unde sa fie dusi toti cateii?
3.Nu s-au gandit oare toti cretinii care sustin eutanasierea ca aceasta este un alt mod de a face bani? Stai sa gasim o firma care sa ne ajute si sa le aduca proprietarilor acesteia niste bani buni. Si de unde vine acesti bani? Pai tot de la bugetul de stat, tot din banii nostri, iar eu una nu am chef sa platesc taxe pentru o asemenea marsavie.
4.Pe acelasi principiu, haideti sa eutanasiem si toti ursii, si toti rechinii de pe planeta si toate albinele care au omorat oameni cu alergie la ele si toate animalele si insectele care au omorat oameni. Dar ce cacat! Sa omoram tot si sa ramanem numai noi, ca si asa suntem rasa superioara, nu?
5. De ce sa nu ne invatam copiii sa iubeasca animalele? Stiti, oare, cat de bine este pentru un copil sa traiasca asa? Stiti, oare, cat de bine, psihologic vorbind, este pentru un copil sa aiba prieteni animale (caini, pisici si ce mai vreti voi? Exista si o gramada de carti pe tema asta.
6.Mi-e scarba de toate idioatele cu copii pe care le aud zicand asa (de pe banca, fara sa isi ridice fundul de acolo):
"NUUUUUUU, fugi de acolo, nu vezi ca e cutu? Te musca, aoleu, pleaca de acolo!" catre copil si apoi catre caine: "Iesi, potaie, mars de aici", unui caine care statea ghemuit linistit langa un copac. Asa creste un viitor jeg de om. Nu spune nimeni ca trebuie sa lasi copilul sa tabare pe caine si sa il ia in brate, de fapt, in asta consta respectul pentru animal. Stai in puii mei cu copilul la distanta, tine-l tu, ridica fundul de acolo si ai grija de copil, iar daca ai minti in cap si vrei sa cresti copilul in spirit de iubire fata de animal, nu sari pe cutu sa il mangaiati. Striga-l si intinde mana la el de departe. Daca vine si se gudura pe langa voi inseamna ca nu are nici un gand sa va muste. E prietenos si iubeste neconditionat. Din pacate, va iubeste si pe voi, cei care il omorati.
1.Copilul meu o sa creasca invatand sa respecte si sa iubeasca animalele si invatand sa urasca jegurile de oameni care le omoara, asa cum, la randul meu, si eu am fost crescuta. Cand eram mica ii bateam pe toti ciutanii care loveau animalele. Ma apucau niste nervi de vedeam in fata ochilor rosu si, cum eram baietoasa si puternica din fire, ii cafteam de nu se vedeau. Cu pumni si picioare. Nu o sa imi invat fetita sa faca asta, pentru ca nu e frumos si corect, dar o sa o invat sa reactioneze macar verbal si, daca poate sa faca ceva, orice, sa ajute animalele.
2.Eutanasierea cainilor este o solutie temporara. Asta nu le-a dat prin cap retardatilor de oameni care o sustin? Nu mai bine cautam sa facem ceva pe termen lung? Ce ziceti de sterilizare si construire de adaposturi unde sa fie dusi toti cateii?
3.Nu s-au gandit oare toti cretinii care sustin eutanasierea ca aceasta este un alt mod de a face bani? Stai sa gasim o firma care sa ne ajute si sa le aduca proprietarilor acesteia niste bani buni. Si de unde vine acesti bani? Pai tot de la bugetul de stat, tot din banii nostri, iar eu una nu am chef sa platesc taxe pentru o asemenea marsavie.
4.Pe acelasi principiu, haideti sa eutanasiem si toti ursii, si toti rechinii de pe planeta si toate albinele care au omorat oameni cu alergie la ele si toate animalele si insectele care au omorat oameni. Dar ce cacat! Sa omoram tot si sa ramanem numai noi, ca si asa suntem rasa superioara, nu?
5. De ce sa nu ne invatam copiii sa iubeasca animalele? Stiti, oare, cat de bine este pentru un copil sa traiasca asa? Stiti, oare, cat de bine, psihologic vorbind, este pentru un copil sa aiba prieteni animale (caini, pisici si ce mai vreti voi? Exista si o gramada de carti pe tema asta.
6.Mi-e scarba de toate idioatele cu copii pe care le aud zicand asa (de pe banca, fara sa isi ridice fundul de acolo):
"NUUUUUUU, fugi de acolo, nu vezi ca e cutu? Te musca, aoleu, pleaca de acolo!" catre copil si apoi catre caine: "Iesi, potaie, mars de aici", unui caine care statea ghemuit linistit langa un copac. Asa creste un viitor jeg de om. Nu spune nimeni ca trebuie sa lasi copilul sa tabare pe caine si sa il ia in brate, de fapt, in asta consta respectul pentru animal. Stai in puii mei cu copilul la distanta, tine-l tu, ridica fundul de acolo si ai grija de copil, iar daca ai minti in cap si vrei sa cresti copilul in spirit de iubire fata de animal, nu sari pe cutu sa il mangaiati. Striga-l si intinde mana la el de departe. Daca vine si se gudura pe langa voi inseamna ca nu are nici un gand sa va muste. E prietenos si iubeste neconditionat. Din pacate, va iubeste si pe voi, cei care il omorati.
Friday, September 6, 2013
Scrisoare
Uite un bebe! Hai sa sarim pe el cu mainile si picioarele, cu buzele si copiii nostri!
Acest text este o scrisoare deschisa catre toate babele, toate matracucile si toti copiii lasati sa puna mana pe fata Laviniei, sa o pupe pe Lav sau sa o mangaie, sau etc.
Dragii mei,
Din moment ce multi dintre voi au copii, cred ca veti intelege ceea ce vreau sa va transmit in randurile de mai jos.
Lavinia nu este o papusa cu care sa se joace plozii vostri. Nici ea nu va avea voie sa se urce calare pe alti bebelusi, cand va mai creste, nici ea nu va avea voie sa pupe si sa ia in brate alti bebelusi. Lavinia este un copil, adica un pui de om. Si ca orice om, are nevoie de spatiu personal. Nu ii plac invadatorii. Motivul pentru care plange cand va apropiati de ea, nu este pentru ca nu e sociabila si o plangacioasa, ci pentru ca ati tabarat ca niste namile peste ea. O agasati cu mainile voastre imputite pe fata sau corpul ei, cu buzele voastre jegoase care isi permit sa o pupe (chiar si pe manuta, aia si-o baga in gura cu tot cu microbii vostri infecti), cu vocile voastre pitagaiate si necunoscute.
Lavinia nu este un tort oferit de Primarie gratis ca puiul si faina pe care o primiti de la Mazare. Nu e o prajiturica ce asteapta in carutul ei sa o ciupiti de bulanele si sa o zguduiti de drag.
Lavinia este un bebelus caruia nu ii plac strainii si care nu vrea si nu are nevoie de toate nebunele (pentru ca este vorba, cu precadere, despre voi, "doamnelor", nu am vazut pana acum nici un barbat sa tabare pe saracul copil, toti s-au uitat frumos si de la distanta la ea).
In concluzie, am o rugaminte la voi: daca va spun "nu pe fata", "nu o pupa", sau copiilor vostri "ia mana de pe ea", nu va mai uitati urat la mine, ca si cum as fi o nebuna. Imi apar copilul de invazie. Daca vi se pare draguta, o puteti admira din exteriorul carutului, cate maxim 2 deodata, fara sa va introduceti labele pe vreo bucatica a corpului ei. Si nu o mai pupati ca mor de nervi! De asemenea, nu am nimic impotriva sa veniti cu plozii ca la muzeu sa vada "bebele". Dar si asta tot de la distanta se face. Iti tii plodul in brate si ii arati piesa de muzeu. Nici la muzeu nu ai voie sa pui laba.
Jucariile ei sunt ale ei si motivul pentru care ma supar cand plozii vostri le iau este ca le trantesc pe jos, iar Lavi si le baga prin gura apoi. Stiu ca oricum o sa manance de pe jos si o sa linga jeg de peste tot, dar momentul acela inca nu a venit, asa ca acum pot sa o protejez de microbi. Mai tarziu o sa aiba sistemul imunitar mult mai bine pus la punct si va putea gusta din toate. Atunci o sa va dau jucariile ei, pentru ca vreau sa o invat sa imparta, dar ramane de vazut ce parere va avea ea despre chestia asta.
Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi buna.
Dana, mama de Lavi.
Acest text este o scrisoare deschisa catre toate babele, toate matracucile si toti copiii lasati sa puna mana pe fata Laviniei, sa o pupe pe Lav sau sa o mangaie, sau etc.
Dragii mei,
Din moment ce multi dintre voi au copii, cred ca veti intelege ceea ce vreau sa va transmit in randurile de mai jos.
Lavinia nu este o papusa cu care sa se joace plozii vostri. Nici ea nu va avea voie sa se urce calare pe alti bebelusi, cand va mai creste, nici ea nu va avea voie sa pupe si sa ia in brate alti bebelusi. Lavinia este un copil, adica un pui de om. Si ca orice om, are nevoie de spatiu personal. Nu ii plac invadatorii. Motivul pentru care plange cand va apropiati de ea, nu este pentru ca nu e sociabila si o plangacioasa, ci pentru ca ati tabarat ca niste namile peste ea. O agasati cu mainile voastre imputite pe fata sau corpul ei, cu buzele voastre jegoase care isi permit sa o pupe (chiar si pe manuta, aia si-o baga in gura cu tot cu microbii vostri infecti), cu vocile voastre pitagaiate si necunoscute.
Lavinia nu este un tort oferit de Primarie gratis ca puiul si faina pe care o primiti de la Mazare. Nu e o prajiturica ce asteapta in carutul ei sa o ciupiti de bulanele si sa o zguduiti de drag.
Lavinia este un bebelus caruia nu ii plac strainii si care nu vrea si nu are nevoie de toate nebunele (pentru ca este vorba, cu precadere, despre voi, "doamnelor", nu am vazut pana acum nici un barbat sa tabare pe saracul copil, toti s-au uitat frumos si de la distanta la ea).
In concluzie, am o rugaminte la voi: daca va spun "nu pe fata", "nu o pupa", sau copiilor vostri "ia mana de pe ea", nu va mai uitati urat la mine, ca si cum as fi o nebuna. Imi apar copilul de invazie. Daca vi se pare draguta, o puteti admira din exteriorul carutului, cate maxim 2 deodata, fara sa va introduceti labele pe vreo bucatica a corpului ei. Si nu o mai pupati ca mor de nervi! De asemenea, nu am nimic impotriva sa veniti cu plozii ca la muzeu sa vada "bebele". Dar si asta tot de la distanta se face. Iti tii plodul in brate si ii arati piesa de muzeu. Nici la muzeu nu ai voie sa pui laba.
Jucariile ei sunt ale ei si motivul pentru care ma supar cand plozii vostri le iau este ca le trantesc pe jos, iar Lavi si le baga prin gura apoi. Stiu ca oricum o sa manance de pe jos si o sa linga jeg de peste tot, dar momentul acela inca nu a venit, asa ca acum pot sa o protejez de microbi. Mai tarziu o sa aiba sistemul imunitar mult mai bine pus la punct si va putea gusta din toate. Atunci o sa va dau jucariile ei, pentru ca vreau sa o invat sa imparta, dar ramane de vazut ce parere va avea ea despre chestia asta.
Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi buna.
Dana, mama de Lavi.
Tuesday, August 13, 2013
despre cum e sa fi agresat fizic de o baba
De obicei dau pe strada peste babe nebune care ma freaca la cap:
1. de ce nu i-ai pus cercei copilului?
2. nu o mai lasa sa stea pe spate ca i se aplatizeaza plamanii (tulai, Doamne)
3. de ce nu ii pui sosete, nu vezi ca bate vantul? (afara erau 35 de grade)
4. pune-i o caciula, bate vantul.
5. pune-i bratara rosie ca se deoache.
etc etc
Dar acum mi s-a intamplat ceva si mai si.
- Buna ziua. Spuneti, doamna, ce va supara?
-Tu nu esti de aici, nu?
-Nu, stau la doua blocuri mai incolo.
-Pai atunci ce cauti aici? Ai carat tu smoala pentru banca asta? Ai muncit tu pentru banca asta?
-Nu, doamna, ma scuzati, nu stau mult. Plec imediat.
-Iesi, pleaca de aici mai repede.
-Doamna, copilul meu nu face galagie, este cuminte, daca incepe sa planga plec imediat. De asemenea, daca vine cineva si vrea sa stea jos, ma dau la o parte, dar acum era gol.
-Doamna, copilul meu nu face galagie, este cuminte, daca incepe sa planga plec imediat. De asemenea, daca vine cineva si vrea sa stea jos, ma dau la o parte, dar acum era gol.
-Ma, dar esti obraznica. Nesimtito. Pleaca de aici am zis. (shit just got real!).
In momentul asta se aseaza langa mine si pana sa apuc sa mai zic ceva, ma impinge de era sa cad de pe banca, pentru ca stateam pe margine. Am ramas cu gura cascata. Apoi, am tras aer in piept si mi-am zis: "dano, ai rabdare si nu pleca de aici, scoate-o pe nebuna din pepeni cu calm si vorbe frumoase". Ii zic:
-Doamna, va rog sa nu ma mai atingeti ca sun la politie.
-Dar ce treaba are politia cu banca asta? Ce, ei au carat smoala aici? (avea si ea o fixatie).
-Nu, tocmai, politia o sa spuna ca pot sa stau aici pentru ca nu are nici o treaba cu banca dumneavoastra, dar, daca ma mai atingeti, politia o sa aiba foarte multa treaba cu dumneavoastra.
-Obraznico. Iesi de aici am zis! (deja facea spume la gura, iar eu de abia incepusem)
-Dar de ce sunt obraznica, doamna? Cu ce v-am suparat?
-Ma, auzi tupeu la tine. Obraznico. Nesimtito.
-Spuneti-mi, doamna, cu ce v-am suparat ca sa pot sa imi cer scuze, pentru ca nu am vrut sa va suparati asa.
Aici s-a facut liniste cateva secunde, probabil incerca sa gaseasca o replica, dupa care imi zice:
-Ma, eu am copii mai mari ca tine. Esti o obraznica, cum imi vorbesti.
-Va rog sa ma scuzati, doamna, nu am vrut sa va supar, eu consider ca v-am vorbit politicos.
-Ia-ti dracului puradelul de aici si cara-te. Sa te loveasca moartea.
Acum, cand am auzit ca se ia de Lavi mi-a venit sa o plesnesc sa o las lesinata acolo. Dar am tras aer in piept si i-am zis singura rautate din tot dialogul noastru.
-Multumesc, doamna, si pe dumneavoastra la fel.
Va dati seama ca a sarit ca arsa si a inceput sa imi cara cu sacosa. Nu eram atat de calma incat sa fac ceea ce trebuia: sa bufnesc in ras. Eram nervoasa deep inside, asa ca, din pacate, nu i-am spus decat:
-Doamna, v-am zis sa nu ma mai atingeti, ca sun la politie.
Moment in care am pus mana pe telefon si i-am facut poza. Dar doar dintr-o parte si din spate pentru ca va dati seama ca nu statea la sedinta foto (atasez pozele mai jos). Daca mai continua sa voarbeasca asa, aveam de gand sa o filmez. Dar ea se ridica si pleaca spunand:
-Lasa ca il chem eu acum sa vezi tu mama de bataie, obraznico. (pe cine, care el? bodyguardul invizibil probabil)
Am asteptat sa intre in scara, m-am ridicat si am plecat.
Sper ca am enervat-o suficient, dar si eu eram ca un balon plin cu apa. Nu stiu cat mai rezistam. Ma gandesc diseara sa ma duc cu Bogdan pe acolo si sa intreb vecinii despre ea. Sau sa stau pe acolo in fiecare seara cu el pana dau de nebuna. Exista doua variante: are sau nu are certificat medico-legal prin care atesta ca nu e in deplinatatea facultatilor mintale. Dar pentru mine e totuna: daca nu are certificat, atunci plangere la politie impotriva ei, chiar daca e nebuna, daca are certificat, atunci e clar ca are si un reprezentant legal care nu se ocupa de ea si atunci: plangere impotriva lui.
Mie nu imi vine sa cred. Voua?
Sunday, July 21, 2013
despre dormit toata noaptea
A doua intrebare pe care o primesc de la necunoscuti (in legatura cu Lavi, evident), dupa vestita "e cuminte?", este "doarme noaptea?" Si cu mandrie pot sa le raspund: "Da, doarme toata noaptea. De la 10 la 8".
Iar chestia cea mai misto in aceasta ecuatie este cum am reusit noi sa o facem sa doarma toata noaptea. Nu cu plansete, urlete si nopti nedormite, ci cu luat in brate. Adica am facut exact pe dos fata de cum te invata "lumea buna". Adica:
1. Nu mi-am lasat copilul sa urle.
2. Daca am vazut ca imi ia maxim 2 minute sa o adorm in brate si apoi pot sa dorm si eu linistita, atunci de ce sa ma chinui sa o pun treaza in pat unde sa urle cu orele si eu sa fac pe somnambula langa ea numai ca sa imi invat copilul "independent"?
In prima noapte acasa, Lavi a urlat. Non stop. Fara oprire. Din rasputeri. A doua zi s-a trezit de 100 de ori pe noapte si cerea papa. A treia zi la fel, a patra zi la fel. Mi-am zis "gata, s-a terminat cu vremurile bune, sa vezi cum incep eu sa consum cafea pe post de vitamine zilnice". Pana cand, cam dupa o saptamana de miscari de zombi, intr-o minunata seara, am remarcat ceva uimitor: Lavi mancase si totusi era foarte agitata. Nu stiam ce sa ii fac, ma gandeam ca poate nu a papat suficient sau o doare burtica (da-i cu Espumisan degeaba), cand, de frica si mila fata de ea, am luat-o in brate si am inceput sa ma plimb cu ea pe hol, in timp ce ii cantam usor. A adormit instant. Am pus-o in patut si mi s-a trezit dupa 3 ore pentru urmatoarea papica.
Urmatoarele notpi am continuat sa fac asta dupa ce papa, iar dupa inca o saptamana, Lavi a inceput sa se trezeasca doar de 2 ori noaptea. Odata pe la 1 si odata pe la 4-5 dimineata. Am continuat sa fac ceea ce faceam si pana la o luna asta i-a fost programul. Apoi, tati a venit cu o idee si mai buna. Cand incepea Lavi sa se agite (semn ca urma sa se trezeasca), o intorcea rapid intr-o parte (vedeti voi, bebelina mea incepuse sa se agite mult in somn si ajungea pe spate in dansul ei, iar lucrul asta nu prea ii placea). Apoi Lavi se linistea si dormea mai mult. Pana cand, surpriza: ma trezesc intr-o dimineata la 6!
Nu va spun ce sperietura am tras cand m-am uitat la ceas. Am crezut ca a patit ceva. Am sarit repede la patutul ei, dar ea dormea linistita. S-a trezit peste o jumatate de ora sa manance (timp in care eu mi-am facut cele mai sumbre scenarii) si apoi s-a culcat iar pentru 3 ore. Iar asta a fost debutul notpilor dormite.
De atunci, in fiecare seara avem acelasi ritual: masaj (cu cantec), baita (cu alt cantec), laptic (fara cantec, in liniste), adormire in brate (1-2 minute) si somnic linistit pana dimineata. Iar din cand in cand, doar atunci cand o mai doare burtica si e agitata, tati o intoarce intr-o parte.
Vreau sa mentionez ceva, totusi: nu toti copiii sunt la fel, nu va functiona metoda mea la toti. Dar odata ce inveti ceea ce ii place si ceea ce il linisteste pe copilul tau, trebuie sa fii tampita sa nu pui in practica.
Adica de ce sa ma chinui cu plansete ca sa il invat una si alta? E frustrant si obositor si pentru mine si este deosebit de suparator pentru bebe care se simte abandonat. Inca odata: facem copii ca sa ii iubim si sa ii crestem frumos, iar pentru asta ne dam de trei ori peste cap si ne transformam in tot ceea ce au ei nevoie. Nu chinuim copilul sa il invatam sa faca ce ne place noua, ca sa ne fie bine. Nu. Dragi mamici, pentru copil faci absolut orice. Asta inseamna si ca din momentul in care il aveti pe bebe, programul vostru se pliaza dupa al lui si nu invers.
Spor la somnic pufos si linstit!
Thursday, July 4, 2013
Bataia rupta din iad
O sa incerc sa pun in discutie astazi un subiect controversat: cum si de ce isi bat unii copiii, evident, din punctul meu de vedere. Iar aici ma refer la parintii responsabili, care isi cresc si isi iubesc copiii, nu la rahatii care se inmultesc si isi nenorocesc fapturile (pe astia i-as supune celor mai aprige torturi).
Sa o luam pe rand cu gandurile mele, ca sa nu le amestec:
1. Eu nu vreau si nu pot sa inteleg cum poate fi normal sa iti lovesti copilul. Nu vreau si nu pot sa vad in bataie o metoda de disciplina. Exista alte metode sa il educi. In primul rand trebuie sa fim fermi (noi, parinti). Pai cand am spus "nu", nu sa fie, indiferent de situatie. Cand am spus da, nu ma mai razgandesc. Daca face o boacana mare (Ca spre exemplu sa se tranteasca pe jos si sa urle in magazin) il aduci calm acasa si il tii inchis in camera lui pedepsit 1 ora sau cat consideri tu. Nu il mai lasi la TV. Nu il mai lasi sa se joace la calculator. Toate aceste "privari" le intelege copilul. Data viitoare nu mai vorbeste urat pentru ca nu il mai lasi sa vada desenul preferat, data viitoare nu mai urla incontrolabil pentru ca il inchizi in camera lui si nu mai vorbesti cu el. Puiul intelege cand esti suparat si ii va parea rau. Daca, in schimb, il lovesti, vei da nastere unei serii de frustrari care se vor materializa mai tarziu in tot felul de forme de violenta: se va bate cu colegii la scoala, va fi nervos sau, mai rau, isi va bate si el copiii mai tarziu.
2. Parintii trebuie sa fie cei care il protejeaza pe cel mic de lumea exterioara, din momentul nasterii. Atunci, cum pot eu sa il lovesc? Cum pot eu sa imi ating (chiar si usor) puiul, cand datoria mea este sa il protejez si sa am grija sa ii fie bine? Acum cateva zile ma plimbam prin parc cu tati si cu Lavi, cand o aud pe una ca ii dadea sfaturi prietenei ei (amandoua aveau caruciori cu bebei, probabil in jur de 10-11 luni, asa dintr-o privire): "fata, trebuie sa ii mai atingi din cand in cand, asa, usor, dar sa simta, ca sa stie ca face prostii". Credeti-ma ca imi venea sa fac stanga imprejur si sa ma intorc si sa o pocnesc pe aia. Singurul lucru care ma facut sa ma opresc este ca ar fi facut plangere la politie, iar eu am un bebe mic de crescut si de iubit. Tati zice ca exagerez, dar oricat m-as gandi, nu ma pot linisti, nu pot sa ignor o asemenea idiotenie. Cum poti sa ii dai o palma "asa, sa simta" unui copil care nu are nici 1 an? Nici nu merge si tu il plesnesti? Cum ar fi sa te plesnesc si eu pe tine pana cazi in fund, sa vedem cum te simti atunci? Sa vezi si tu cum e sa iti iei pumni de la altul mai mare si mai tare ca tine.
3. Nu reusesc sa inteleg ceva: cum poti tu, om mare, sa dai intr-unul mic si lipsit de aparare? Cum poti tu, ca parinte, sa ii vezi lacrimile si tristetea si sa continui sa ii "Faci educatie"? Esti ori tu cretin ori eu nebuna. Pai sa vina unul plin de muschi sa iti dea doua palme (nu la fund, ca o sa crezi ca se da la tine) peste fata de sa te dezechilibrezi, sa vedem cum te simti. Aaaa...suni la politie? Pai si copilul, saracul, unde sa sune? La cine sa se duca sa ceara ajutor, cand exact cel/cea care il protejeaza si are grija de el (sau ar trebui) ii face rau?
Spuneam mai sus ca nu sunt de acord nici macar cu lovitul usor, fara sa simta. Mana cu care mangai copilul si il iei in brate nu poate fi si bici. Psihologic vorbind, dai copilul peste cap. Nu asta e educatie, puiul nu intelege si va ajunge sa isi aduca aminte fiecare atingere si este posibil sa reproseze parintilor la batranete. Iar eu una asa sper sa faca.
Sper ca toti cei pe care i-au batut parintii cand erau mici sa spuna" la cacat, nu meritati sa am grija de voi, cei care m-ati batut, cand trebuia sa aveti grija de mine"!
Scriu acest text cu riscul de a ridica polemici si de a se supara pe mine persoane pe care le cunosc (ca de aia pe care nu ii cunosc nu imi pasa), dar imi sustin punctul de vedere si nu cedez. Parintii pot educa si altfel. Parintii trebuie sa fie temelia copilului care va deveni adult maine. Parintii sunt cei la care sa te duci si sa stai in brate (chiar si atunci cand esti adult), nu calai, nu bici!
Iar pe final, va spun ca stiu ce inseamna sa te enervezi si sa simti ca o iei razna in momentul in care nu te asculta progenitura. Stiu ca poti sa urli la el si sa ii spui cuvinte urate si sa iti para rau. Nici asta nu este bine, e regretabil, dar stiu ca se intampla pentru ca si nervii nostri au o limita, oricata rabdare am avea. Dar de aici si pana la a face un gest atat de brutal cum este bataia, este cale lunga.
Sa o luam pe rand cu gandurile mele, ca sa nu le amestec:
1. Eu nu vreau si nu pot sa inteleg cum poate fi normal sa iti lovesti copilul. Nu vreau si nu pot sa vad in bataie o metoda de disciplina. Exista alte metode sa il educi. In primul rand trebuie sa fim fermi (noi, parinti). Pai cand am spus "nu", nu sa fie, indiferent de situatie. Cand am spus da, nu ma mai razgandesc. Daca face o boacana mare (Ca spre exemplu sa se tranteasca pe jos si sa urle in magazin) il aduci calm acasa si il tii inchis in camera lui pedepsit 1 ora sau cat consideri tu. Nu il mai lasi la TV. Nu il mai lasi sa se joace la calculator. Toate aceste "privari" le intelege copilul. Data viitoare nu mai vorbeste urat pentru ca nu il mai lasi sa vada desenul preferat, data viitoare nu mai urla incontrolabil pentru ca il inchizi in camera lui si nu mai vorbesti cu el. Puiul intelege cand esti suparat si ii va parea rau. Daca, in schimb, il lovesti, vei da nastere unei serii de frustrari care se vor materializa mai tarziu in tot felul de forme de violenta: se va bate cu colegii la scoala, va fi nervos sau, mai rau, isi va bate si el copiii mai tarziu.
2. Parintii trebuie sa fie cei care il protejeaza pe cel mic de lumea exterioara, din momentul nasterii. Atunci, cum pot eu sa il lovesc? Cum pot eu sa imi ating (chiar si usor) puiul, cand datoria mea este sa il protejez si sa am grija sa ii fie bine? Acum cateva zile ma plimbam prin parc cu tati si cu Lavi, cand o aud pe una ca ii dadea sfaturi prietenei ei (amandoua aveau caruciori cu bebei, probabil in jur de 10-11 luni, asa dintr-o privire): "fata, trebuie sa ii mai atingi din cand in cand, asa, usor, dar sa simta, ca sa stie ca face prostii". Credeti-ma ca imi venea sa fac stanga imprejur si sa ma intorc si sa o pocnesc pe aia. Singurul lucru care ma facut sa ma opresc este ca ar fi facut plangere la politie, iar eu am un bebe mic de crescut si de iubit. Tati zice ca exagerez, dar oricat m-as gandi, nu ma pot linisti, nu pot sa ignor o asemenea idiotenie. Cum poti sa ii dai o palma "asa, sa simta" unui copil care nu are nici 1 an? Nici nu merge si tu il plesnesti? Cum ar fi sa te plesnesc si eu pe tine pana cazi in fund, sa vedem cum te simti atunci? Sa vezi si tu cum e sa iti iei pumni de la altul mai mare si mai tare ca tine.
3. Nu reusesc sa inteleg ceva: cum poti tu, om mare, sa dai intr-unul mic si lipsit de aparare? Cum poti tu, ca parinte, sa ii vezi lacrimile si tristetea si sa continui sa ii "Faci educatie"? Esti ori tu cretin ori eu nebuna. Pai sa vina unul plin de muschi sa iti dea doua palme (nu la fund, ca o sa crezi ca se da la tine) peste fata de sa te dezechilibrezi, sa vedem cum te simti. Aaaa...suni la politie? Pai si copilul, saracul, unde sa sune? La cine sa se duca sa ceara ajutor, cand exact cel/cea care il protejeaza si are grija de el (sau ar trebui) ii face rau?
Spuneam mai sus ca nu sunt de acord nici macar cu lovitul usor, fara sa simta. Mana cu care mangai copilul si il iei in brate nu poate fi si bici. Psihologic vorbind, dai copilul peste cap. Nu asta e educatie, puiul nu intelege si va ajunge sa isi aduca aminte fiecare atingere si este posibil sa reproseze parintilor la batranete. Iar eu una asa sper sa faca.
Sper ca toti cei pe care i-au batut parintii cand erau mici sa spuna" la cacat, nu meritati sa am grija de voi, cei care m-ati batut, cand trebuia sa aveti grija de mine"!
Scriu acest text cu riscul de a ridica polemici si de a se supara pe mine persoane pe care le cunosc (ca de aia pe care nu ii cunosc nu imi pasa), dar imi sustin punctul de vedere si nu cedez. Parintii pot educa si altfel. Parintii trebuie sa fie temelia copilului care va deveni adult maine. Parintii sunt cei la care sa te duci si sa stai in brate (chiar si atunci cand esti adult), nu calai, nu bici!
Iar pe final, va spun ca stiu ce inseamna sa te enervezi si sa simti ca o iei razna in momentul in care nu te asculta progenitura. Stiu ca poti sa urli la el si sa ii spui cuvinte urate si sa iti para rau. Nici asta nu este bine, e regretabil, dar stiu ca se intampla pentru ca si nervii nostri au o limita, oricata rabdare am avea. Dar de aici si pana la a face un gest atat de brutal cum este bataia, este cale lunga.
Monday, July 1, 2013
Isi cere botezul
Alta tampenie pe care am auzit-o de nenumarate ori este aceasta: "Plange, pentru ca isi cere botezul. Se va linisti deodata dupa ce o crestinati". Mi-am zis Dano, nu ai voie sa comentezi pana cand nu treci si de acest prag si vezi daca au sau nu au dreptate. Asa ca taci, zambeste si spune "da, asa este", dar iata-ma in postura de mama cu bebe botezat vineri, care de sambata incoace urla neincetat. Iar asta nu are nici o legatura cu botezul, desi la prima vedere ai putea spune ca mie mi s-a intamplat exact invers: dupa botez nu s-a linistit, ci au apucat-o si mai tare "istericalele". Dar nu este asa. Pe Lavi o doare burtica, face cacuta cam rar si din cauza asta este foarte agitata si nu are stare deloc. Vrea brate, nu rezista mult sa ne jucam si doarme iepureste (exceptand noaptea cand sic doarme fara oprire pana dimineata. Dau inca odata peste nas celor care isi lasa bebelusii sa urle "ca sa se invete ei").
Una peste alta botezul a fost super. Lavi mic nu a plans decat putin cand a fost scoasa din apa, dupa care linise si somnic. Un somnic atat de adanc incat nici nu l-a simtit pe preot cand a luat-o in brate si a plimbat-o prin fata altarului. S-a trezit un pic la impartasanie (seamana cu mami, ii place mult vinul rosu) si mai dorea o lingurinta, care nu a mai venit insa, apoi iar somnic. Nasa saracuta a intrat in casa si nu a vrut sa o lase jos deloc (ii era frica sa nu se trezeasca), asa ca a tinut-o in brate tot timpul cat a facut nani, iar noi (eu si Iri) i-am indesat mancare asa cum am putut, pentru ca ii era si ei foame.
Cand s-a trezit, am facut baita si am papat apoi am ajuns la restaurant unde, dupa ce a admirat restaurantul cu mult interes...ati ghicit...a adormit. Si a dormit pana la tort (la ora 12), cand am luat-o eu in brate si s-a trezit saracuta, ca altfel ar fi dormit pana dimineata (peste nas iar si iar). Avea o fatuca de ti se facea mila; data viitoare nu mai tin copilul la restaurant indiferent de barfele celor din jur. Copilul vine putin la inceput si apoi merge acasa unde se respecta ritualul si se doarme pana dimineata.
In concluzie, ceea ce vreau sa spun este ca bebe nu "isi cere botezul", dar acesta trebuie facut (si dupa parerea mea cat mai devreme, dupa implinirea celor 40 de zile), de asemenea bebe nu trebuie tinut la restaurant in fum si agitatie ca isi da programul peste cap si mai mult rau ii faceti numai de dragul invitatilor care pot sa vina sa o viziteze si acasa si, nu in ultimul rand, aveti grija sa luati toate deciziile in ceea ce priveste aceasta sarbatoare minunata in functie de necesitatile lui bebe, nu in functie de gura lumii sau pentru ca se supara X sau Y.
Una peste alta botezul a fost super. Lavi mic nu a plans decat putin cand a fost scoasa din apa, dupa care linise si somnic. Un somnic atat de adanc incat nici nu l-a simtit pe preot cand a luat-o in brate si a plimbat-o prin fata altarului. S-a trezit un pic la impartasanie (seamana cu mami, ii place mult vinul rosu) si mai dorea o lingurinta, care nu a mai venit insa, apoi iar somnic. Nasa saracuta a intrat in casa si nu a vrut sa o lase jos deloc (ii era frica sa nu se trezeasca), asa ca a tinut-o in brate tot timpul cat a facut nani, iar noi (eu si Iri) i-am indesat mancare asa cum am putut, pentru ca ii era si ei foame.
Cand s-a trezit, am facut baita si am papat apoi am ajuns la restaurant unde, dupa ce a admirat restaurantul cu mult interes...ati ghicit...a adormit. Si a dormit pana la tort (la ora 12), cand am luat-o eu in brate si s-a trezit saracuta, ca altfel ar fi dormit pana dimineata (peste nas iar si iar). Avea o fatuca de ti se facea mila; data viitoare nu mai tin copilul la restaurant indiferent de barfele celor din jur. Copilul vine putin la inceput si apoi merge acasa unde se respecta ritualul si se doarme pana dimineata.
In concluzie, ceea ce vreau sa spun este ca bebe nu "isi cere botezul", dar acesta trebuie facut (si dupa parerea mea cat mai devreme, dupa implinirea celor 40 de zile), de asemenea bebe nu trebuie tinut la restaurant in fum si agitatie ca isi da programul peste cap si mai mult rau ii faceti numai de dragul invitatilor care pot sa vina sa o viziteze si acasa si, nu in ultimul rand, aveti grija sa luati toate deciziile in ceea ce priveste aceasta sarbatoare minunata in functie de necesitatile lui bebe, nu in functie de gura lumii sau pentru ca se supara X sau Y.
Thursday, June 27, 2013
E cuminte?
Sunt asaltata zilnic de aceeasi intrebare: "Si, cum e Lavi? E cuminte?" Recunosc sincer ca nu stiu cum sa raspund. Pur si simplu ma blochez mintal si mi se asterne fata de om prost. Ma gandesc: oare ce o vrea sa spuna? cuminte? pai, da, ca doar nu e obraznica".
Antonimul adjectivului "cuminte" este "obraznic", nu? Pai si cum sa spun eu despre copilul meu de 3 luni ca este obraznic? Nu loveste animalele, nu se tranteste pe jos cand e nervos, nu arunca in oameni cu mancare, nu imi vorbeste nepoliticos, etc. Ea...sta acolo si se uita la jucariile ei, iar din cand in cand imi cere "brate" (pune o buzita de iti vine sa te faci leagan instant). Eu zic ca e cuminte, ca doar nu are cum sa fie obraznica, dar probabil ca multi nu vor fi de acord cu mine.
Unii imi vor spune ca Lavi "nu e chiar asa de cuminte, mai Dana, draga, nu vezi ca plange?". Hai, nu ma innebuni! Plange copilul de 3 luni? Vai, dar asta chiar e o problema din care nu am scapare.
Si acum va rog sa va imaginati ca imi dau ochii peste cap si zambesc ironic.
Sunday, June 23, 2013
Ajutor: se invata in brate!
In primul rand trebuie sa va spun ca am devenit oripilata de chestia asta. Peste tot (in parc, in mall, acasa la ai mei sa la ai lui, cu prietenii, cu bunicii, etc) gasesc pe cate cineva care sa imi spuna compatimitor: " o sa se invete in brate" sau "cred ca s-a invatat in brate". Ai, nu, zau? Si de unde stii tu, draga analist de bebelusi cu diploma, ca bebelina mea se invata in brate? Stai tu cu ea zilnic acasa si o cresti ca sa iti dai seama de asta?
Ma rog, probabil ca toate mamicile trec prin lucrul asta macar odata si sunt sigura ca nimanui nu ii place. Adica, eu, ciufulita si obosita, cu bebe mic in brate si tu, linistit si cu aer de atotstiutor, vii si spui ca bebe se invata in brate daca il mai tin, fara sa stii ca dupa o zi intreaga de plans si zvarcolit de dureri de burtica, mami o tine cu cea mai mare placere in brate sa doarma numai sa o vad ca nu se mai chinuie.
O sa va spun urmatoarele chestiuni:
1. Bebe in primele luni de viata nu este atat de dezvoltat d.pd.v. psihic incat sa faca analogia logica: plans = brate. Bai, nu poate, serios. E mai ceva ca o maimutica (aia reuseste cat de cat sa isi dea seama ca daca mananca din bolul mare primeste un jet de apa, iar daca mananca din bolul mic, nu se intampla nimic. Asa ca dupa ce primeste 2 jeturi de apa, invata sa manance numai din ala mic). E ca si cum ai spune ca bebe zice in sinea lui: "mama, ce prosti sunt astia. Ia stai sa o vezi pe asta: trag o boceala si vine bratele. Ha, ce tare sunt." Pe bune, hai sa fim seriosi.
2. Bebe plange ca are nevoie de ceva. Nu ca vrea in brate sau ca nu are nimic, dar e rasfatat (la 2 luni cand nu stie nici macar ce e aia pipi cand ii iese, dar e rasfatat cu siguranta! ). Bebe are cateva nevoi, mai multe odata cu cresterea in varsta: vrea schimbat (Lavi a mea e cea mai fericita cand face caca si e plina pana la ceafa, rade cu gura pana la urechi, asa ca face exceptie), vrea mancare, ii e cald, ii e frig, s-a plictisit, vrea dragoste, etc.
Asadar, probabil ca mamele care zic: "l-am lasat sa urle fara oprire si s-a invatat sa stea jos" nu sunt capabile sa isi ingrijeasca bebelusul. Ia stati voi, dragelor, cacate la cur sau nemancate sau lipsite de afectivitate ore intregi, fara sa fiti in stare sa vorbiti si sa spuneti de ce aveti nevoie, sa vedem daca nu cumva urlati si voi.
3. Bebe se invata in brate, dar pana cand? La majorat sigur nu o sa mearga nimeni cu el/ea in brate. Bebelusii cresc si incep sa descopere mersul. Si atunci s-au dus bratele. O sa incepeti sa va doriti sa il tineti in brate si sa il iubiti. Sa strangeti la piept bebelusul, asa cum faceati cand era mai micut.
4. Un bebelus care plange, poate fi alintat si linistit si altfel. Eu ii cant lui Lavi, dansez si ea ma urmareste cu interes, ii vorbesc atunci cand fac treaba prin casa, ii arat jucariile si fac teatru de papusi. Da, chiar daca are doar 2 luni si jumatate. Lavi e fascinata. Ma urmareste si se bucura enorm ca o bag in seama. Nu am lasat-o niciodata sa urle si va rog sa ma credeti ca am un copil energic si foarte agitat. Nu mananca si doarme, ca alti bebelusi. Ea are nevoie de atentie non stop. Iar daca nimic nu merge, o iau si in brate. Lasa ca nu mor. De aia sunt mamica.
Iar pe final: mi-am adormit bebelusa in brate din prima zi acasa. Acum doarme in fiecare noapte de la 10 la 8. Va dau peste nas, voua mamicilor care nu luati bebelusii in brate, dar va treziti de sapte ori pe noapte! Eu dorm. O sa vin si cu povestea. Cum am invatat-o pe Lavi sa doarma toata noaptea, fara sa o las sa planga vreo secunda.
Ma rog, probabil ca toate mamicile trec prin lucrul asta macar odata si sunt sigura ca nimanui nu ii place. Adica, eu, ciufulita si obosita, cu bebe mic in brate si tu, linistit si cu aer de atotstiutor, vii si spui ca bebe se invata in brate daca il mai tin, fara sa stii ca dupa o zi intreaga de plans si zvarcolit de dureri de burtica, mami o tine cu cea mai mare placere in brate sa doarma numai sa o vad ca nu se mai chinuie.
O sa va spun urmatoarele chestiuni:
1. Bebe in primele luni de viata nu este atat de dezvoltat d.pd.v. psihic incat sa faca analogia logica: plans = brate. Bai, nu poate, serios. E mai ceva ca o maimutica (aia reuseste cat de cat sa isi dea seama ca daca mananca din bolul mare primeste un jet de apa, iar daca mananca din bolul mic, nu se intampla nimic. Asa ca dupa ce primeste 2 jeturi de apa, invata sa manance numai din ala mic). E ca si cum ai spune ca bebe zice in sinea lui: "mama, ce prosti sunt astia. Ia stai sa o vezi pe asta: trag o boceala si vine bratele. Ha, ce tare sunt." Pe bune, hai sa fim seriosi.
2. Bebe plange ca are nevoie de ceva. Nu ca vrea in brate sau ca nu are nimic, dar e rasfatat (la 2 luni cand nu stie nici macar ce e aia pipi cand ii iese, dar e rasfatat cu siguranta! ). Bebe are cateva nevoi, mai multe odata cu cresterea in varsta: vrea schimbat (Lavi a mea e cea mai fericita cand face caca si e plina pana la ceafa, rade cu gura pana la urechi, asa ca face exceptie), vrea mancare, ii e cald, ii e frig, s-a plictisit, vrea dragoste, etc.
Asadar, probabil ca mamele care zic: "l-am lasat sa urle fara oprire si s-a invatat sa stea jos" nu sunt capabile sa isi ingrijeasca bebelusul. Ia stati voi, dragelor, cacate la cur sau nemancate sau lipsite de afectivitate ore intregi, fara sa fiti in stare sa vorbiti si sa spuneti de ce aveti nevoie, sa vedem daca nu cumva urlati si voi.
3. Bebe se invata in brate, dar pana cand? La majorat sigur nu o sa mearga nimeni cu el/ea in brate. Bebelusii cresc si incep sa descopere mersul. Si atunci s-au dus bratele. O sa incepeti sa va doriti sa il tineti in brate si sa il iubiti. Sa strangeti la piept bebelusul, asa cum faceati cand era mai micut.
4. Un bebelus care plange, poate fi alintat si linistit si altfel. Eu ii cant lui Lavi, dansez si ea ma urmareste cu interes, ii vorbesc atunci cand fac treaba prin casa, ii arat jucariile si fac teatru de papusi. Da, chiar daca are doar 2 luni si jumatate. Lavi e fascinata. Ma urmareste si se bucura enorm ca o bag in seama. Nu am lasat-o niciodata sa urle si va rog sa ma credeti ca am un copil energic si foarte agitat. Nu mananca si doarme, ca alti bebelusi. Ea are nevoie de atentie non stop. Iar daca nimic nu merge, o iau si in brate. Lasa ca nu mor. De aia sunt mamica.
Iar pe final: mi-am adormit bebelusa in brate din prima zi acasa. Acum doarme in fiecare noapte de la 10 la 8. Va dau peste nas, voua mamicilor care nu luati bebelusii in brate, dar va treziti de sapte ori pe noapte! Eu dorm. O sa vin si cu povestea. Cum am invatat-o pe Lavi sa doarma toata noaptea, fara sa o las sa planga vreo secunda.
Subscribe to:
Comments (Atom)