Scrisoare

Uite un bebe! Hai sa sarim pe el cu mainile si picioarele, cu buzele si copiii nostri!

Acest text este o scrisoare deschisa catre toate babele, toate matracucile si toti copiii lasati sa puna mana pe fata Laviniei, sa o pupe pe Lav sau sa o mangaie, sau etc.

Dragii mei,
Din moment ce multi dintre voi au copii, cred ca veti intelege ceea ce vreau sa va transmit in randurile de mai jos.
Lavinia nu este o papusa cu care sa se joace plozii vostri. Nici ea nu va avea voie sa se urce calare pe alti bebelusi, cand va mai creste, nici ea nu va avea voie sa pupe si sa ia in brate alti bebelusi. Lavinia este un copil, adica un pui de om. Si ca orice om, are nevoie de spatiu personal. Nu ii plac invadatorii. Motivul pentru care plange cand va apropiati de ea, nu este pentru ca nu e sociabila si o plangacioasa, ci pentru ca ati tabarat ca niste namile peste ea. O agasati cu mainile voastre imputite pe fata sau corpul ei, cu buzele voastre jegoase care isi permit sa o pupe (chiar si pe manuta, aia si-o baga in gura cu tot cu microbii vostri infecti), cu vocile voastre pitagaiate si necunoscute.
Lavinia nu este un tort oferit de Primarie gratis ca puiul si faina pe care o primiti de la Mazare. Nu e o prajiturica ce asteapta in carutul ei sa o ciupiti de bulanele si sa o zguduiti de drag.
Lavinia este un bebelus caruia nu ii plac strainii si care nu vrea si nu are nevoie de toate nebunele (pentru ca este vorba, cu precadere, despre voi, "doamnelor", nu am vazut pana acum nici un barbat sa tabare pe saracul copil, toti s-au uitat frumos si de la distanta la ea).
In concluzie, am o rugaminte la voi: daca va spun "nu pe fata", "nu o pupa", sau copiilor vostri "ia mana de pe ea", nu va mai uitati urat la mine, ca si cum as fi o nebuna. Imi apar copilul de invazie. Daca vi se pare draguta, o puteti admira din exteriorul carutului, cate maxim 2 deodata, fara sa va introduceti labele pe vreo bucatica a corpului ei. Si nu o mai pupati ca mor de nervi! De asemenea, nu am nimic impotriva sa veniti cu plozii ca la muzeu sa vada "bebele". Dar si asta tot de la distanta se face. Iti tii plodul in brate si ii arati piesa de muzeu. Nici la muzeu nu ai voie sa pui laba.
Jucariile ei sunt ale ei si motivul pentru care ma supar cand plozii vostri le iau este ca le trantesc pe jos, iar Lavi si le baga prin gura apoi. Stiu ca oricum o sa manance de pe jos si o sa linga jeg de peste tot, dar momentul acela inca nu a venit, asa ca acum pot sa o protejez de microbi. Mai tarziu o sa aiba sistemul imunitar mult mai bine pus la punct si va putea gusta din toate. Atunci o sa va dau jucariile ei, pentru ca vreau sa o invat sa imparta, dar ramane de vazut ce parere va avea ea despre chestia asta.
Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi buna.

Dana, mama de Lavi.